Ne Cheama Pamîntul Songtext

von Agathodaimon

La voi cobor acuma, voi suflete-amagite
Si ca sa va ard fierea, o, spirite-ametite
Blestemul îl invoc
Blestemul mizantropic, cu vînata lui gheara
Ca sa va scriu pe frunte, vita ce se-nfiara
Cu fierul ars în foc...

O, fiarba-va mîndria în vinele stocite,
În ochii stin si de moarte, pe frunti învinetite
De sînge putrezit
Ce am de-alege oare în seaca-va fiinta?
Ce foc far-a se stinge, ce drept fara sa-mi minta
O, oameni morti de vii

Vedeti cum crapa urna, cenu sa reinvie
Cum murmura trecutul cu glas de batalie
Poporului Roman
Cum umbrele se-mraca cu zale ferecate
Si fruntile carunte le-naltade departe
Un Cesar, un Traian

Cad putredele tronuri în marea de urgie
Se sfarm a deodata cu lantul de sclavie
Si sceptrele de fier
În doua parti Infernul portalele-si deschide
Spre-a-ncapea cu mia rasufletele hîde
Tiranilor ce pier

O, sfinte firi vizionare
Ce faceati valul sa cînte, ce puneat
I steaua sa cînte
Ce creati o alta lume pe asta lume de noroi
Pro sti si genii, mic si mare, sunet, sufletul, lumina
Toate-s praf, lumea-I cum este...
Si ca dînsa sîntem noi.

(Chorus:) Si singur stau si caut, ca uliul care cata
În inima-omenirii de viata dezbracata
Un stîrv spre-a-l sfîsia...